Azi am împlinit 46 de ani. De câțiva ani ziua mea nu mai este momentul mult așteptat al anului, este o altă zi care vine și trece. Îmi place însă că de ziua primesc mesaje de “La mulți ani!” din social media. Mă bucură fiecare urare, mă uit la poza celui care îmi face urarea și am câte o amintire cu el sau ea. Cu cei cu care nu am nici o amintire, îmi iau câteva secunde să mă bucur că totuși am primit cadou un pic din timpul lui. Și ziua mea se umple cu bun și bine!
După 12 ani de cofetarul vostru m-am hotărât să fiu și cofetarul meu, așa că mi-am creat un tort. Și e un tort cu adevărat special pentru că marchează oameni și relații importante pentru mine.
Încep cu povestea conservei de ananas. Când eram mică și găsea tata o conservă de ananas, în casa noastră era o bucurie de nedescris. Eeeeeei, acum că mă gândesc mai bine nu prea știu dacă era în toată casa, dar vă spun sincer că sufletul meu era cât toată casa și era plin de bucuria că avem o cutie de ananas, pentru că urma acel moment în care tata îi dădea bucuros cutia mamei și mama o primea cu un fel de încântare jucăușă. Momentul acela e un mic diamant pentru mine. Bine, cred că o și enerva puțîn că trebuie să facă tort. Aș vrea totuși să vă spun că, amintirile mele sunt identice și când vine vorba de cutia cu ciuperci conservate. La fel de mult iubesc și ciupercile cu maioneza, ca să știți. Acum na, am totuși o vârstă, au trecut vreo 37-40 de ani de atunci.
Revenind la conserva de ananas, tata o aducea în timpul săptămânii și trebuia să asteptăăăm hăăăt până duminica să facă mama tort. Tortul era foarte, foarte simplu: blat alb, însiropat cu sucul din conservă, cu frișcă și cu bucăți de ananas. O minunăție! Și mama mereu a fost darnică la creme și umpluturi! O minunăție! Când m-am făcut mai mare, m-a pus pe mine să bat frișca, waw ce onoare! Mi-a spus așa: “Eu cred că tu ești pricepută la treaba asta și sunt sigură că iți iese mai bine decât mie!” Îmi amintesc perfect, stăteam pe scaun la masă, mama în fața mea și o vecină pe cealaltă latură a mesei. Aveam un tel din ăla arc-con. Am bătut frișcă fermentată oameni buni și mi-a ieșit. Mi-a ieșit!!!
Așa cum spuneam mai sus tortul meu este un tort care va cuprinde oameni, gusturi și amintiri importante pentru mine. Pornind de la mama și tortul cu ananas. Mai târziu, sub influența revistelor, a intrat în casa noastră tortul diplomat și rețeta lui. Trebuie să vă spun că prăjitură mea preferată când eram mică era diplomatul, vorbim despre cele de cofetărie. Așa că voi face un Diplomat cu ananas, pornind de la retea mamei de crema diplomat. Până aici am lămurit-o.
În viața mea profesională au fost două persoane importante: Alina (Doamna Ciocovan) și Dana Vilaia (o prietena de-ale soră-mii care a vrut să-și deschidă un club cu mâncare foarte bună și care m-a pus în contact cu deserturile bune). De la ambele am învățat multe și au reprezentat puncte de cotitură pentru mine, m-au împins să vreau mai mult profesional. Pe Alina o voi include în crema diplomat, pe care o voi îmbogăți cu un lime curd inspirat de ea, iar pe Dana în coulis-ul de ananas pe care îl voi infuza cu menta, limetă și ghimbir.
Blatul marchează scurta mea relație cu Mița Biciclista și cu cei care au creat acel spațiu minunat. Va fi joconde cu beurre noisette și cu zahăr brun.
Întregul tort își dorește să-mi amintească subtil de cocktailul meu preferat, Cuba Libre.
La mulți ani mie și vă mulțumesc că am ajuns aici!