De multă vreme mă gândesc ce fruct ar putea fi foarte românesc, asa cum armenii au rodia, fructul lor național. Probabil veți spune că avem și noi pruna (magiun și țuică) însă, sincer, nu cred că o putem considera identitatea noastră, doar așa, ca bază pentru multe glume. Eu simt cu totul că pe noi ne reprezintă gutuia. E un fruct la care ne gândim cu toții cu drag, gătită într-un fel sau altul, pentru că crudă este pentru… curajoși.
Cu toții știm pe cineva cu un gutui în curte, cu poveşti primăvaratice cu flori frumoase, albe, în vârf de rămurele și de toamnă cu gutui frumoase, galbene, aromate. Însă gustul de poveste e de dulceață de gutui. Cred că e singura dulceață despre care nu am auzit să nu placă cuiva. Dulceață, gem, cu nucă, fără nucă, toți avem o amintire plină de bucuria gustului de gutuie ne-crudă.
Anul acesta este anul în care simt nevoia să fiu aproape de acasă, de românesc. Da, da, stiu, v-am obișnuit să vă plimb prin toată lumea cu diverse deserturi cu nume cunoscute sau mai puțin cunoscute. Anul acesta vedeta mea va fi gutuia. Pentru acest Crăciun vă voi pregăti diverse bunătăți cu Gutui.
Va urma!