COȘUL TĂU

No Produse in the cart.

Select Page

Bună, mă numesc Andrea și sunt un mare fan al gustosului.
În copilărie și adolescență nu eram deloc pretențioasă, mâncam ce primeam acasă, și nu îmi imaginam cu ușurință cum ar fi dacă cremșnitul făcut de mama ar putea avea și un alt gust.

Nu mai știu exact care a fost momentul declanșator, felul de mâncare sau localul care m-a făcut să mă uit cu alți ochi la « hrană » (deși acasă întotdeauna am avut parte de cea mai bună mâncare din partea părinților și a bunicilor), însă cert e că odată cu apariția unei palete mai vaste de oferte locale, experiența călătoriilor în alte orașe și țări, experimentarea diverselor restaurante, încep să ți se dezvolte niște termene de comparație și gusturi din ce în ce mai « sensibile la bun », astfel încât tot ce credeai odată despre o mâncare catalogată ca fiind bună se poate schimba radical după ce guști o mâncare cu adevărat bună. Începi să sesizezi diferențele – uneori subtile, alteori foarte evidente, texturi și compoziții la care nu te-ai fi gândit anterior, combinații de ingrediente care fac adevărata diferență.

M-a bucurat enorm când am constatat, acum câțiva ani, cât de mult s-a dezvoltat și în România bucătăria de calitate, apariția atelierelor artizanale, a localurilor gourmet, a mâncărurilor care păstrează rețete tradiționale sau chiar le fac un upgrade fără a le altera cu chimicale, substanțe “nemuritoare” și gust de plastic. Abia acum câțiva ani mi-am dat seama cât de nocivă e mâncarea de duzină, cofetăriile acelea cu prăjituri colorate și aparent « perfecte », aranjate încât să-ți atragă privirea și buzunarul…și colesterolul în exces.

Dacă ar fi să mă gândesc la niște gusturi cu adevărat deosebite, m-aș întoarce cu gândul în primul rand la orașul meu natal din Ardeal, unde există un pub (No Pardon) căruia îi sunt fidelă de vreo 20 de ani, încă de la deschidere, și care de-a lungul timpului niciodată nu și-a pierdut din calitate și bun gust, indiferent de schimbările pe care le-au adus în meniu. Pe lângă preparatele principale (gulașul de vițel fiind în topul preferințelor), au cea mai bună prăjitură Somloi (un desert cu specific maghiar, cu multă nucă și vanilie) și cel mai gustos lapte de pasăre din lume! Rămânând tot în zona Transilvaniei, anul acesta am avut ocazia să testez bucătăria holistă a Zabola Estate unde am mâncat cel mai fin și delicios piept de rață cu pastă de porumb și cartofi confiați; iar supa lor cremă de dovleac este ceva ce chiar și cel mai sceptic om n-ar putea ignora sau pretinde că nu e minunată (deși știu, sunt foarte mulți care nu agreează dovleacul).

Dar cum deserturile rămân viciul meu cel mai mare, aș vrea să vă povestesc de câteva cofetării foarte tari din București: Vanilla este una din ele, iar oferta lor este atât de bogată și completă, încât cu greu n-ai găsi ceva pe plac. Au un Chec Orange super însiropat și aromat, perfect pentru perioada Crăciunului – că tot se apropie, au cele mai proaspete și catifelate Pasteis de Nata pentru iubitorii de vanilie, și cele mai interesante bușeuri cu ciuperci și plăcintă cu brânză pe partea de patiserie.

O altă cofetărie foarte gustoasă din capitală este Mara Mura, unde niciodată nu mă pot decide ce să aleg între Minichoux cu soc sau cel cu zmeură, Caneles cu cremă de fistic (un desert crocant, caramelizat la exterior și spongios în interior, foarte parfumat), Prăjitura Mara Mura cu sirop de portocală sau Raspberry Dream (o minunăție de blat de fistic cu cremă de zmeură, mousse și glazură de ciocolată albă și zmeură proaspătă), și mereu ajung să cumpăr câte (minim) 1 din fiecare. Când vine vorba de prăjituri, parcă nu-mi convine să aplic principiul « less is more » 🙂

În căutările mele de mâncare și dulciuri de calitate l-am descoperit acum aproximativ un an și jumătate și pe Dulce Bun când, cu ocazia cununiei, ne-am dorit un tort cu o compoziție ușoară, echilibrată, de vară, fructată și răcoroasă, făcut de un cofetar adevărat, și care să nu fie clasicul tort al miresei cu gust artificial și glazuri dubioase. De atunci, Dulce Bun ne-a răsfățat simțurile cu multe alte ocazii și multe alte sortimente de torturi și prăjituri absolut minunate și mereu surprinzătoare, cum ar fi Jaffa Cake cu ciocolată Valhrona, marmeladă de portocale și blat de vanilie, Cheesecake-ul cu o cremă vanilată fină de brânză (din abundență) încât îți vine să-l mănânci pe tot dintr-un foc, sau Tort Pandemie cu mousse de ciocolată, magiun de prune, tequila, nucă și piper roz caramelizate. Ca să nu mai zic de cât de frumoase și naturale sunt, pe lângă gustoase…chiar și pozele vorbesc de la sine, deși cu greu pot descrie întru totul gustul desăvârșit al produsului.

Mâncarea influențează întreaga sănătate a organismului și creierului nostru, viața și longevitatea, iar eu chiar cred în zicala « ești ceea ce mănânci », motiv pentru care cu toții ar trebui să fim grijulii cu felul în care ne hrănim corpul și mintea, chiar dacă uneori se întâmplă să mai și « derapăm ». Întotdeauna am preferat calitatea în detrimentul cantității, deși…trebuie să recunosc, dacă prăjitura e gustoasă, prefer să le am pe amândouă 🙂 .

Candy bars are back!!! Yuhuu!!!

Candy bars are back!!! Yuhuu!!!

Da, da, știu de multe ori frazele în engleză sună mai bine, de aia le prefer. Altfel aș fi spus Barurile suedeze cu mini-deserturi au revenit! Ce bucurie! O las și pe asta, îmi e un pic rușine că nu găsesc ceva mai poetic în română.

Află Povestea
The chiş

The chiş

Traducerea liberă a ceea ce am scris mai sus este Le Quiche. Nu știu voi, însă eu am avut mult timp probleme să scriu corect quiche.
La quiche nu ai cum să zici altfel, că tartă nu-i, plăcintă nu-i, îi clar quiche.

Află Povestea
Un martie de poveste

Un martie de poveste

Se apropie luna în care sărbătorim feminitatea, bărbații și 40 de morți. Ce poate fi mai tare decât luna martie? Pentru noi este o lună mai interesantă decât toate, iar în lumina acestui an în care la colțul fiecărei noi zile pândesc atât bucuria, cât și…

Află Povestea
Dragostea de ciocolată și… istorie

Dragostea de ciocolată și… istorie

Îmi doresc să începem la DulceBun să facem și deserturi românești, cu tehnică modernă și cu ingrediente bune. Să începem să creăm deserturi care vor dăinui peste ani. Voi păstra esența prăjiturii, însă voi căuta să o aduc la nivelul pe care îl merită (mai am puțin de lucru acolo).

Află Povestea