COȘUL TĂU

No Produse in the cart.

Select Page

Suflet Gourmet – Adina Sima, cofetar şi intolerant la gluten

 

Am spus atâtea despre mine și pasiunea mea pentru cofetărie, că primul meu gând înainte să scriu aici a fost… ce ar mai fi de spus.

O să vorbesc despre mine prin prisma mâncăciosului. Da, iubesc mâncarea, știu că pentru voi poate nu este o surpriză mare, însă eu chiar iubesc mâncarea și mă aștept la bucurie ori de cate ori mănânc ceva. Indiferent ce mănânc, oricât de scump sau ieftin.

Sunt pasionată de mâncare de prin 2008, cand am mâncat prima oară, într-un restaurant din Tblisi, o supă cremă de praz la un restaurant Haute Cuisine (atunci am aflat cum se spune praz în engleză). Îmi amintesc fiecare lingură, vă jur (oricum, fiind haute cuisine, au fost 15 linguri cu totul în farfuria mea, că mi-a fost jenă să ling farfuria). Felul doi a fost monk fish. Mi-l amintesc perfect – gust, textură, tot! Nu-mi amintesc desertul, nu cred că mi-am luat. Am căutat câţiva ani în România monk fish și, când în sfârșit am găsit, am fost super dezamăgită (era fad). Tot în Georgia existau restaurante dedicate ciorbei de fasole cu un fel de turtițe de mălai și pe alea mi le amintesc lingură cu lingură, îmbucătură cu îmbucătură. Nici măcar nu m-a deranjat coriandrul, pe care eu îl simt ca săpun.

De atunci am urmărit piaţa asta a noastră de mâncare și am așteptat să crească, să avem și noi haute cuisine. Știți cum a luat naștere haute cuisine? În Franța, bucătarii au preluat rețetele mamelor sau bunicilor lor și au început să le gătească în restaurante, în cantități mai mari și profesionist (adică să aibă același gust mereu). Pentru mine, haute cuisine înseamnă GUST înainte de orice. Nu înseamnă floricele, farfurii tablou, calcinat cu alginat. Înseamnă GUST. Restul e formă.

Ahh și înnebunesc că toți avem mame, bunici, mătuși, etc. care gătesc atât de bine și știu să dea gust extraordinar. Încă ne mai uităm dincolo de granițe pentru mâncare bună, deși avem atâtea comori aici, atâta potențial pentru Stele. Ne mai lipsește o școală bună pe tehnică, însă ajungem și acolo. 

De câţiva ani am început să ne uităm în curtea noastră, să căutăm comori, și au apărut oameni frumoși care caută GUSTUL. Poate nu-i știu pe toți, de aceea nu mă apuc să fac liste, nu vă voi spune restaurante sau ce am mâncat, însă voi încerca să-i aduc pe toți aici să vă povestească despre cum văd ei sufletul mâncării, și anume GUSTUL.

Un alt lucru care mi-a influențat relația cu mâncarea este intoleranța mea la gluten, descoperită acum vreo 2 ani. Asta a însemnat o mare limitare a ceea ce pot mânca și a locurilor în care pot mânca. A început saga “Știți, am intoleranță la gluten, vă rog să întrebați bucătarul ce pot mânca fără niciun risc!”, ajungând în prezent să pot mânca atât de puține lucruri și în atât de puține locuri, încât atunci când o fac, păi acea mâncare vreau să mă umple cu bucurie să dau pe afară ca ulcica fermecată. Așa că intoleranța mea s-a extins și la mâncarea fără maximum de GUST, fără maximum de SUFLET. O sa ziceți că sunt dură, dar asta e, măcar țin pentru mine și continui să caut până găsesc ceva care mă umple până la refuz cu bucuria gustului (am început să găsesc în multe locuri, ceea ce îmi liniștește sufletul meu mâncăcios).

Sunt Adina și iubesc mâncarea. Visez să ajungem să o iubim cu toții atât de mult încât să cerem mai întâi de toate GUST românesc. Văd cu speranţă cum crește breasla bucătarilor și sunt mândră de fiecare dintre cei care caută SUFLETUL a ceea ce gătesc.              

Un text pe care îl amân de ceva vreme

Un text pe care îl amân de ceva vreme

(…) Și atunci m-a lovit: o mică afacere este ca un aisberg, oamenii văd doar vârful acestuia, noi, cei din spate vedem ce e sub apă. Ne vom apropia unii de ceilalți dacă și noi am privi aisbergul prin ochii voștri și voi, prin ai noștri. Iată ce văd eu zilele astea.

Află Povestea
Anais (not) Smashing The Cake

Anais (not) Smashing The Cake

Anais este fiica Izabelei și este un copil vesel și liniștit, care pare că iubește mâncarea. Într-o zi, Izabela m-a sunat “Anais a făcut un an, hai să facem smash the cake”. Hai.

Află Povestea
Candy bars are back!!! Yuhuu!!!

Candy bars are back!!! Yuhuu!!!

Da, da, știu de multe ori frazele în engleză sună mai bine, de aia le prefer. Altfel aș fi spus Barurile suedeze cu mini-deserturi au revenit! Ce bucurie! O las și pe asta, îmi e un pic rușine că nu găsesc ceva mai poetic în română.

Află Povestea
The chiş

The chiş

Traducerea liberă a ceea ce am scris mai sus este Le Quiche. Nu știu voi, însă eu am avut mult timp probleme să scriu corect quiche.
La quiche nu ai cum să zici altfel, că tartă nu-i, plăcintă nu-i, îi clar quiche.

Află Povestea