Un Crăciun ca o gutuie

Eu sunt o persoană pozitivă de obicei, desi văd lucrurile puțin diferit decât ceilalți. Mi s-a spus de-a lungul timpului că sunt „altfelă” (Ilinca, pe când avea vreo 3-4 ani) și că sufăr de subiectivism patetic (căutați în dex definiția lui patetic, că eu m-am simțit jignită când mi s-a spusş apoi am aflat că de fapt nu știu care îi e sensul). Da, eu văd binele din oameni și din întâmplări. Se apropie Crăciunul, ar trebui să-mi explodeze acum inima de bine. Ei bine, anul acesta nu a fost ușor și m-am bazat tot pe acest fel de a fi al meu, să aleg să văd binele. Cred că am nevoie de o pauză. Vă dați seama că eu fac parte dintr-un popor de Bacovieni Critici, dar mă țin tare. Nu zic că sunt singura, suntem mai mulți, însă ne găsim mai greu unul cu celălalt.

Acum ceva timp vă povesteam că, în mintea mea, gutuia este fructul nostru național. Cu cât mă apropii mai mult de concluziile acestui an, cu atât mi se pare că gutuia chiar ne descrie ca nație: frumoși, de un galben cald, cu o formă apetisantă, cu un simț al umorului înecăcios, aspri, trecuți prin multe, fiecare la el în curte, aparent egoiști, însă oameni minunați, frumoși, profunzi, cu o aromă atât de fullfilling după ce ajungem să ne cunoaștem pe noi înșine, să ardem toate pavezele pe care timpul ni le-a construit și fortificat. Recunosc că eu aici între gutui mă simt cel mai bine și mă potrivesc. Nu uitați totuși că și gutuile au viermi care le fac mai puțin prietenoase 😀 nu toate, dar sunt destule.

Anul acesta am căutat să scot din gutui ce e mai bun, așa cum am văzut eu acest lucru. Am simțit nevoia să onorez gutuia și să încerc să vă aduc și vouă de Crăciun câte un pic din tot ce ne poate da acest fruct atât de românesc. Vă prezint colecția noastră de Crăciun, ediție limitată 2020.

Vedeta anului este tarta rustică cu gutui, brânză Praid și nucă. Pe o cocă fragedă, aromată cu brânză Praid, am pus un pat de pesmet și biscuiți rumeniți în unt (m-am inspirat de la găluștile cu prune) peste care am aranjat frumos felii de gutui untoase, precoapte exact cât să scot aspreala din ele și să rămână cremos-cărnoase, aromate, decadente. Am pus și nucă ușor prăjită și la final am uns totul cu peltea de gutui. Este dulce cât să o mănânci și ca desert și ca masă în sine alături de un pahar de vin roșu.

Pentru că mi-am dorit să fac și gutui fierte în vin, am făcut și o tartă cu gutui fierte în vin roșu cu condimente. Coca este aceeași, cu brânză Praid care dă o aciditate fină cât să echilibreze interiorul aromat, aș spune cremos, însă acel cremos apropiat de merele de la tarta Tatin, ușor sticloase, răcoroase, aromate. Avem și aici o bază de biscuiți, ca să vă bucurați din plin de coca tartei. Aceasta este un desert, nu este versatilă ca cealaltă.

Ajungem la chec. Ei bine da, am făcut chec cu gutui și nucă. Este divin! Chec cu morcovi și gutui. Da, da o să ziceți, bleah morcov, dar să știți că unul dintre cele mai apreciate torturi ale noastre este cel de morcov. Revenind la chec, este umed, fin, cremos, cu aromă de gutuie, cu nuci din loc în loc cât să rupă cremozitatea checului. Merge de minune cu o cafea aburindă. E posibil să-l găsiți la unii dintre prietenii noștri cu prăjitorii de cafea (vă anunțăm din timp).

Șiii, tortul. Ei bine, tortul este o nouă creație de-ale mele. De când am descoperit ciocolata Ruby, am simțit că e nevoie de ceva anume să fie pusă în evidență. Ciocolata ruby a apărut acum vreo 3-4 ani și de atunci am văzut-o doar în combinație cu căpșuni. Am simțit că nu a fost cu adevărat înțeleasă, luată în seamă. Ciocolata ruby este fructată, însă este mult mai acidă ca surorile ei, fără amăreala ciocolatei negre, fără dulceața extremă a ciocolatei albe. Are acea cremozitate și fluiditate a surorii ei cu lapte, însă aciditatea obținută prin fermentare e ceva ce o face total nouă și interesantă și e un pic mai crocantă în forma ei solidă. De 3 ani mă gândesc cum aș putea să o pun în evidență. Un mousse e banal, un ganaj e prea mult. Anul acesta pentru prima oară s-a apropiat de noi o metodă japoneză de a lucra cu ciocolata, și anume namelaka: o cremă între ganaj și mousse. Iar gutuia și-a găsit locul perfect aici: am făcut gutui confiate cu un pic de anason stelat, ca să echilibreze aciditatea din ciocolata Ruby. Tortul meu este: blat de cacao însiropat cu limoncello, daquoise de caju (este singurul care are acel gust atât de fin cât să nu acopere celelalte gusturi, dar să le completeze), namelaka de ciocolată Ruby, gutuie confiată cu anason stelat, crocant de caju cu cocoa nibs în caramel. Pe gustul meu sigur e, fiind un tort de care eu m-am bucurat din plin (să-l fac și să-l mănânc, în varianta fără gluten), însă cum spuneam la început eu sunt Altfelă.

Le puteţi comanda pe site, la pagina “Produsul lunii”, până pe 20 decembrie şi le veţi primi pe 23 sau pe 24 decembrie.