Candy bars are back!!! Yuhuu!!!

Da, da, știu de multe ori frazele în engleză sună mai bine, de aia le prefer. Altfel aș fi spus Barurile suedeze cu mini-deserturi au revenit! Ce bucurie! O las și pe asta, îmi e un pic rușine că nu găsesc ceva mai poetic în română.

Daar, să revenim la ce ne interesează. Prin 2015-2016 când eram la începutul carierei mele de creator de candy bar (și doar eu cu o colegă) scriam despre fiecare cuplu pentru care cream un candy bar. Apoi DulceBun a crescut și o dată cu această creștere s-a dus pe apa sâmbetei și timpul meu, chiar dacă echipa a crescut o dată cu el. Fiecare cuplu a rămas la fel de important pentru mine, însă a început să mă lase RAM-ul și, dacă nu scriam repede… of, îmi pare rău!

Mă bucur așa de mult că revin candy barurile, habar nu aveți! Vorbesc serios, mă emoționez la fiecare mail și cerere, pentru că am din nou ocazia să creez candy baruri pentru oameni frumoși care fac o alegere și un pas ce le vor scrie viața de acum înainte. Și poate voi scrie mai mult despre fiecare eveniment, acum că am colegi de încredere care au grijă să fie deserturile gata la timp și la fel de bune.

Și pentru că simt anul acesta ca pe unul al introspecției voi spicui câteva momente care mi-au rămas în inima cofetarească. Prima mea nuntă: mărturii borcanașe cu dulceață de chili, Andrada Sas – wedding planner-ul cu conceptul, soții Szabadszalasi (să vă văd cum citiți asta, eu tot nu pot). Cred că voi lista această dulceață, pentru că în continuare este cea mai bună pe care o știu. Însă o fac toamna, când voi avea ardei buni. Pe lângă minunăția de dulceață descoperită, Ana mi-a rămas aproape și acum vreo 2 ani m-a învățat să mănânc ca să am energie natural (acum e consultant de nutriție).

Prima mea comandă de 200 de macarons (pare acum o veșnicie), pentru un cuplu foarte frumos, Sorina și Adrian, sub oblăduirea Victoriței (wedding planner-ul). Când au venit la dugustare au spus că eu fac cei mai buni macarons din București (crescuse inima în mine cât Casa Poporului). Ca să fiu sinceră, atunci am fost un pic speriată și depășită de comandă, dar mi-a ieșit. Mirii erau atât de drăguți și frumoși împreună și încă sunt (suntem prieteni pe facebook, sunt un fel de stalker).

Întâlnirea mea cu Alina și fetele de la Monticello. Nu mai stiu cum o cheamă pe Alina, însă mi-a dat peste nas cu un tort și a avut dreptate. Aici ar trebui să fac o pauză și să vă spun că eu sunt mândră leoaică. Daaaar, Alina a avut dreptate și o dau în scris. Ah și ce minunăție de tort ne-a ieșit cu mousse de lemon grass și ananas fezandat în mentă (și acum îmi amintesc perfect cum am infuzat lemongrass așa cum m-a învățat Alina). Iar fetele de la Monticello (wedding planner-i) bomboane amândouă, diplomate, dar ferme.
Ah, am crezut că o pot ține relativ cronologic, dar nu-mi iese. Cu Iza și Larisa de la Monticello am făcut unele dintre cele mai spectaculoase candy baruri ever, ever: unul cu cheese and meat buffet și candy bar la Casa Vlăsia (mi-a luat peste 2 ore să-l aranjez) și o minunăție de candy bar inspirat din magia zborului (un mix între magie și zbor, habar nu am să-l definesc mai bine) la Funky. Vai, vai, ce minunății!

Ahh, Ilinii. Ce minunăție de candy bar și acolo, pe produse și pe design. Pentru că și-au dorit numele lor pe candy bar și eu aveam nevoie de spațiu, am făcut numele lor din polistiren și un blat de sticlă pe care l-am pus peste nume. Numele pe masa de lemn de la Irina de la Jolie Joie și blatul deasupra, iar sub candy bar o bogăție de plante și buturugi, pentru că tematica era: exotic. Ce frumusețe și candy barul ăla și ce nebunii de fructe am folosit (guave, ananas, fructul pasiunii, mango etc.)! Aici am cunoscut-o pe Denisa (wedding planer care povestea de nunți de multe sute de persoane…).

Aaaaa, Andreea (wedding planner) cu conceptul de candy bar în leagăn. DA, i-a ieșit. Andreea face și aranjamentele florale, așa că ea s-a ocupat și de structura pe care am montat candy barul. Îmi amintesc că era totul alb și că stătea să plouă.

Și cea mai dragă amintire, Darius de la Maison Dadoo. El a fos primul care a crezut în mine și pentru care am făcut cake pops trandafiri și cupcakes cu trandafiri din cremă (primii din București). Eram singura care făcea torturi naked și el a simțit trendul, așa că m-a susținut. Ah, și acum îmi stă în suflet dezamăgirea lui când mi-a dat mână liberă și eu i-am îmbrăcat tortul în ciocolată (mie mi se părea tehnică cool) și mi-a zis că e prea banal, că eu fac torturi extraordinare naked.

Ah, să nu-i uit pe Denisa și Liviu cărora le-am făcut choux cu fistic și zmeură pe care mi le cer și acum, după atâția ani; Cristina, pentru care am făcut un candy bar de poveste atât la nuntă, cât și mai târziu la botez (și la care am auzit pentru prima oară de lumânări la tortul de nuntă); de Dana, care a scris cele mai lungi și complete mailuri și mi-a cerut lucruri frumoase și grele (atunci părea prea tipicară, dar na, o înțeleg ;)) și, deși a organizat totul singură din altă țară, nunta ei a apărut în wedmag ca una dintre cele 10 nunți memorabile din acel an.
Vaaai câte povești mai sunt și câte poate nu mai sunt așa de clare în mintea mea. Cred că o să revin la obiceiul acesta frumos să povestesc despre voi…