Voi fi sinceră: acest desert mi-a mâncat un an intreg. Istoria macarons e frumoasă: a pornit de la măicuțele italiene care aveau prea multe migdale și voiau ceva dulce (faceau niște biscuiți care să țină toată iarna), apoi le-au preluat francezii și le-au transformat într-o minune pentru oamenii care le mâncau și un coșmar pentru noi cofetarii de rând. Frate, e greu să faci macarons bun, aromați, să se bucure cu adevarat omul de ei (să nu fie dulci și atât). Un an de zile am avut coșmaruri cu piciorușe de macarons, dar le-am dat de cap. Acum suntem prieteni și eu sunt mândră de prietenii mei cu gust delicat și bun.