Suflet Gourmet – Mihai Bengea

Scurtă introducere

Acest an a însemnat mult pentru noi, pe mulți ne-a ‘forțat’ să ne uităm în sufletele noastre și să fim sinceri cu noi, cine suntem, și să îmbrățișăm ce suntem. Noi la DulceBun iubim cu adevărat cofetăria, patiseria și mâncarea bună. Aici nu vorbesc doar despre mine, Adina, cofetarul vostru; vorbesc despre Bogdan, pasionat de bucătărie care face cele mai bune mic dejunuri pentru echipă, este șeful quiche-urilor și își cumpără mereu tot felul de chestii care mai de care mai interesante (aparat de sous-vide, mini-afumătoare, alginat nu stiu de care). Mai este Alexandra, care a venit în echipă ca ajutor de cofetar și care m-a făcut să citesc și mai mult, pentru că îmi pune continuu întrebări extrem de tehnice, și care acum este un cofetar extraordinar, cu drag și pasiune pentru ceea ce face. Și mai sunt partenerii noștri, care împărtăşesc dragostea și pasiunea noastră pentru mâncare, sau oameni care fac mâncare bună și pe care îi urmărim din umbră și îi citim avid ori ce cate ori postează câte ceva. Mai sunt și clienții noștri pe care îi vedem pasionați de ceea ce mănâncă, cu care stăm de vorbă cu orele despre mâncare și ce tort li se potrivește.

Acum câteva zile am share-uit o postare a unui patiser român, în care făcea o prezentare dureros de sinceră a cofetăriilor din România. Atunci mi-am dat seama că noi de fapt nu am fost prezentați unii altora: noii cofetarii, patiserii, bucătarii, profesioniștii din acest domeniu, oamenilor care se bucură de ce ne iese din mâini. Noi vorbim despre produsele noastre, le prezentăm cât de bine putem și vorbim despre ceea ce facem noi. Clienții noștri se bucură de produsele noastre, ne dau feedback acolo unde e nevoie sau ne laudă când ne iese ceva extraordinar. Însă simt nevoia să știm mai multe unii despre alții, simt nevoia să ne unim prin pasiunea noastră pentru mâncarea bună, și, de ce nu, să ne deschidem lumii, fie să aflăm că suntem mult mai mulți de fapt, fie să afle și alții cine suntem.

Astfel vă prezint proiectul nostru Suflet Gourmet. Aici vom deschide inimi iubitoare de bun, ne vom pune sufletul pe tavă :D.

Primul nostru invitat la Suflet Gourmet este cel care m-a inspirat să fac acest proiect, Mihai Bengea. Vă spun sincer că nu stiu foarte multe despre el, nu am făcut niciodată cunoștință față în față, însă îi cunosc sufletul de patiser pentru că văd ceea ce face și cum face. Am aflat diverse despre el indirect, de la o fostă colegă de-ale lui care mi-a spus că au lucrat puțin pe cofetărie, dar nu i-a plăcut și s-a dus pe patiserie. De câte ori am citit ce scrie, am simțit în adâncul inimii bucuria lui pentru fereastra de gluten sau foile perfect aliniate de la o coajă de pasteis de nata. Când am citit prima oară textul scris de el mi-au dat lacrimile. Până acum nu mi-am dat seama cât de mult iubesc ceea ce fac, nu am simțit că fac vreun efort prea mare sau m-am judecat că nu aș face destul pentru un tort sau altul, pentru un client sau altul. Citind ce a scris Mihai, m-au podidit toate amintirile: bucurii, decepții, nervi, oboseală, nopți nedormite, aprecieri, critici etc.

Vă las să vă delectați cu sufletul gourmet a lui Mihai.

O prăjitură este făcută să aducă oameni și emoții împreună, să creeze amintiri. Nu întâmplător, atunci când mâncăm, o lăsăm la final ca și cum am aștepta cel mai bun preparat, ca și cum entre-ul, felul principal nu ar fi decât niște repetiții înainte de piesa de rezistență: desertul. Dincolo de făină, lapte, ouă, unt etc. puse împreună, o prăjitură vorbește mai mult despre mâinile pricepute ale creatorului ei, cofetarul-patiser. O prăjitură vorbește despre foc și despre timpul pe care a trebuit să-l aștepte, vorbește despre pasiune mai ales. Așa înțeleg eu cofetăria-patiseria artizanală și vreau să vă transmit că în spatele unui desert reușit se află ore de muncă, de teste, de ratări, de trezit dimineața devreme, înseamnă o selecție riguroasă a materiei prime, o cântărire la gram a ingredientelor, așteptare ca aluatul să crească sau crema să se răcească și o continuă luptă să facem totul mai bine. Și pentru noi, cofetarii-patiseri, prăjitura are o poveste, și pentru noi înseamnă emoție, amintiri și este interesant cum, ajungând pe masa ta sub formă de tort, candy bar sau pur și simplu, ajunge să trezească alte emoții, ajunge să creeze alte amintiri. Cred că prăjitura este ceea ce ne leagă de clienții noștri, este povestea care continuă la o altă masă alături de altă cafea, la orele târzii ale serii.

Cu patiseria artizanală m-am întâlnit în Paris, oraș în care am locuit timp de 3 ani. A fost dragoste la prima degustare. Lucram ca ajutor de bucătar într-un bistro autentic parizian din arondismentul 15 și partea cea mai captivantă a activității mele era aceea în care trebuia să pregătesc deserturile. Vreau să știți că în Franța artizanii sunt organizați în bresle (patiseri, măcelari etc.) și că există un respect extraordinar pentru oamenii care practică meserii artizanale. Cum se vede respectul acesta: prin cozile imense, mai ales duminica, la boulangerii și alte comerțuri artizanale, prin numeroasele concursuri care atrag un public uriaș. Se spune de multe ori că francezii sunt comozi mai puțin când vine vorba despre pâine și desert, caz în care ajung să parcurgă distanțe mari departe de locuință doar ca să savureze cea mai bună baghetă din Paris sau cel mai bun croissant, sau cel mai bun pain au chocolat. Și titlurile acestea de “cel mai bun” vin în urma unor concursuri uriașe, în care competiția e acerbă, diferențele sunt foarte subtile. Ceea ce vreau să spun este că Franța are o cultură pentru artizanal, cultură pe care aș vrea să o văd și în România. Cofetăriile-patiseriile artizanale în România s-au născut din necesitate, nevoia de un produs nou, nevoia de un concept nou. Dar ceea ce nu au cofetăriile-patiseriile artizanale din România în spatele lor este tocmai această cultură, acest respect generalizat. Nu au încă pentru că munca noastră, a artizanilor cofetari-patiseri este și aceasta: de a insufla oamenilor pasiunea noastră, de a educa la rândul nostru clienții, de a crea o adevărată cultură în jurul acestei meserii. Cred foarte mult în educație, de la şcoala de meserii (că e ea de stat sau privată), la educarea clienților. Mi-ar plăcea să văd tineri care să practice această meserie din pasiune. Știu că poate e idealist ceea ce cred și ceea ce-mi doresc, dar am convingerea că vom putea ajunge acolo.

Mihai Bengea